Tună, fulgeră, iar din cer cade o ploaie cu miros ciudat. Umbra pe care, mai devreme, ţi s-a părut că o vezi cu coada ochiului devine tot mai reală, tot mai consistentă, până când ai în mijlocul camerei un monstru de desene animate, ceva între un dragon şi o coropişniţă. Şi nici monstrul nu se simte în largul lui acum când nu mai poate să treacă prin pereţi şi a ajuns să fie prins în materie, în lumea tridimensională, în lumea ta.
Până acum visele nu te puteau răni, acum eşti sigur că lovitura gânganiei ar lăsa urme şi te gândeşti cu ce te-ai putea apăra. Dacă ai fi avut o panoplie cu arme albe, ai fi fost mult mai sigur pe tine. Doar gândul la arme parcă aduce la brâul tău o sabie cu lama albă, strălucitoare, iar la picioarele tale apare o alta, cu lama ca învelită în smoală fierbinte prin care colcăie şerpi veninoşi.
Din tot ce-Å£i aduci aminte, ce se întâmplă seamănă cu începutul Apocalipsei. AÅŸa cum este ea, nu aÅŸa cum Ioan ÅŸi-o amintea dintr-o viaţă anterioară. Åžtii că a început lunga călătorie ÅŸi că puÅ£ini vor ajunge acolo, pe plajă…
De câţiva ani mă rog să plouă în Ungaria, Bulgaria, Polonia, Turcia. Să aibă ei acolo zăpadă câtă le trebuie, soare unde le e bine, ca haleala pe care o produc să fie ieftină şi gustoasă. Mi-ar plăcea şi roşiile de pe la noi, dar m-am lămurit că asta nu se mai poate decât dacă găsesc eu un petec de pământ şi mă apuc de aventura pseudo-agriculturii de supravieţuire.
Dar mereu am pus faptul că mâncăm doar de pe la alÅ£ii pe seama cine ÅŸtie cărei conspiraÅ£ii mondiale, sau pe seama nepriceperii noastre. Fi-mea însă m-a lămurit! Nu mâncăm de pe la noi, pentru că suntem buni la suflet! Lăsăm pe alÅ£ii să-ÅŸi taie porcii, ÅŸi găinile, ÅŸi curcanii, să fie ei bântuiÅ£i de fantasme, iar noi, într-o stare cvasi-zen, alungăm orice gând criminal-culinar ÅŸi ne vedem de MioriÅ£a noastră…
E limpede, vremea se încălzeÅŸte global, dar se răceÅŸte local! Vine Ice Age 5, după Günz, Mindel, Riss, Würm vine BucureÅŸti, ca eră glaciară… AÅŸ întreba pe toată lumea: care este regiunea cu cea mai ridicată temperatură medie anuală din România? Åži… vinde cineva o casă pe acolo?
Sunt mândru de mine!
Dacă ar fi doar o răbufnire a orgoliului meu, aÅŸ tăcea, nu v-aÅŸ spune ÅŸi vouă. Sunt mândru de mine, dar nu pentru mine. ÃŽn nici un caz pentru că m-am apropiat în cel mai periculos mod de 50 de ani…
Sunt mândru pentru că am descoperit că am urmaşi, că Popeştii au urmaş, am descoperit că fi-mea are şi ea talentul scrisului! De trei generaţii trăim din cuvântul scris, aşa că aşteptam cu nerăbdare confirmarea. Olimpadele şcolare sunt bune, dar eu eram olimpic la matematică, la română eram mascota clasei, nimeni nu se aştepta să leg două fraze, aşa că premiile ei de până acum nu erau o confirmare.
Confirmarea a venit când am descoperit că are glasul ei, că are ceva de spus, că o spune altfel decât noi, generaţiile vechi ale familiei, dar că o spune în scris! De obicei, după aşa ceva, spui: pot să mor liniştit!
Încă nu am de gând să trec dincolo. Încă mă lupt cu cele 48 de minute (cei care ştiu, ştiu ce-i cu ele!). Dar m-am împăcat, nu am trăit degeaba, acum sunt sigur că am avut măcar o realizare în viaţă, pe ea.
Ca să vă convingeţi, citiţi-i blog-ul: http://midnightfrenzy.wordpress.com/. Nu contează subiectele! Contează, pentru mine, că sunt dovada acelui spaţiu interior ludic şi creator!
Dar, precum orice lucru bine scris, cu adevărat bine scris, cuvintele ei sunt amuzante, indiferent că eşti sau nu de acord cu ea!
Dacă aÅŸ fi fost…
O luna: as fi fost iulie.
O zi a saptamanii: as fi fost vineri.
O parte a zilei: as fi fost ora 10 a.m.
O directie: as fi fost vestul.
O planeta: as fi fost Marte.
Un film: as fi fost Alien, sau Kill Bill, sau…
Un lichid: as fi fost votca.
O piatra: as fi fost travertin.
Un tip de vreme: aş fi fost calmul plat la malul mării.
Un instrument muzical: as fi o chitară.
O emotie: as fi fiorul.
Un sunet: as fi picăturile de ploaie pe pervaz.
Un element: as fi fost apa.
Un cantec: Rain Dogs sau God’s Away On Business, Tom Waits, normal!
O carte: CVARTETUL DIN ALEXANDRIA!!!.
Un scriitor: în ciuda rândului de mai sus, Faulkner.
Un personaj de fictiune: Rahan… să vedem câţi ÅŸtiÅ£i despre ce este vorba!
Un oras: ConstanÅ£a în anii ‘70.
O aroma: acu-amărui.
O culoare: as fi fost o măslină verde.
Un material: as fi fost catifea raiată.
Un cuvant: as fi fost revolta.
O parte a corpului: as fi fost palmele.
O expresie a fetei: ochi şăgalnici.
Personaj de desene animate: as fi fost Obelix.
O forma geometrica: as fi fost triunghiul.
Un numar: as fi fost 17.
Un mijloc de transport: as fi fost maşină.
O haina: as fi fost un trening.
Urmăriți Stargate Atlantis? Dacă nu, n-o să înțelegeți nimic! Iar dacă nu ați urmărit încă serialul categorisit drept military science-fiction, puteți vedea câte două episoade pe zi la AXN, de la 19.00 și 20.00.
Dintre toate personajele care înoată în plotul ceva mai subțire, dar mult mai spectaculos decât în Stargate SG1, pentru mine cel mai atractiv este McKay. Ipohondru, fricos, comod, genial şi orgolios, cum să nu mă identific cu el?
Doar toată lumea îi cere ajutorul atunci când totul pare imposibil, iar el reuşeşte, după ce se plânge, după ce e gata să mănânce ceva când o bombă stă să explodeze.
Poate din cauză că actorul, David Hewlett, n-are un agent foarte bun, el apare ultimul pe generic, deşi acţiunea gravitează adeseori în jurul personajului pe care îl interpretează. Poate din cauză că personajul, om de ştiinţă plin de ciudăţenii, nu poate fi commercially corect pus în capul listei, pentru că ar îndepărta spectatorii interesaţi doar de bătăi şi fete
Actori modeşti, personaje aparent minore – oare nu suntem cu toţii aşa ceva, aici sau în altă galaxie? Să rămânem geniali şi ipohondri, lumea oricum depinde de noi, chiar dacă nu ne înţelege!
E frig, am pus cartofi la prăjit (da, îngrașă!) și ascult foști politruci analizând Revoluția din 1989. Vin Sărbătorile de iarnă, aduse de Moș Crăciun pentru unii, prilej de sărbătoare a Nașterii Domnului, pentru alții, oricum prilej de veselie.
N-am luat cadouri, aÈ™a că bântui pe net după sugestii, ba chiar după È™ansa de a comanda on line lucruri care chiar să mai ajungă la timp. Altele nu vor ajunge, am fost anunÈ›at azi că „livrarea în 24 de ore“ va mai dura 5-6 zile…
În pauze, citesc un articol despre răcirea globală, ce pare la fel de bine argumentat și sincer ca și cele despre încălzirea globală. Probabil că la vară o să fiu încântat de ipoteza opusă, acum mi se pare asta plauzibilă. Om trăi două secole și om vedea!
Sărbători fericite!
