Bariera Vergului
La Gaudeamus m-am dus direct la standul Editurii Compania să-mi cumpăr Bariera Vergului. ViaÈ›a unui băiat de BucureÈ™ti, de Gheorghe Parusi. Semn că am îmbătrânit… 
Întotdeauna m-am uitat cu milă la cei care citesc jurnale și memorii. Fie i-am considerat a fi oameni care n-au apucat să trăiască din plin lucrurile și atunci culeg senzații intermediate, fie i-am plâns că se aflau prea aproape de capătul drumului și că încearcă să mai adune câte ceva în traista lor de amintiri cu care vor pleca dincolo, ca să aibă la ce să se gândească plutind pe un norișor sau fierbând într-un cazan.
Clar că am îmbătrânit, dar lectura a fost dictată și de un sentiment relativ nou pentru mine, acela al nostalgiei amestecate cu dorința de a-mi verifica amintirile. Pentru că și eu am copilărit în Bariera Vergului, botezată apoi Piața Muncii, iar acum mi-a spus cineva că ar purta un alt nume, pe care nimeni nu-l poate ține minte. Diferența de douăzeci de ani între autor și mine îi oferă acestuia avantajul de a fi prins unele lucruri la o vârstă la care le înțelegi mai bine, așa că mi-am putut explica și eu, peste decenii, atât evoluția locului cât și istoria relativ recentă care, pentru mine pe atunci, nu conta foarte mult.
Am copilărit, de altfel, la două străzi de Parusi, el pe Frunzei, eu pe Episcop Ilarion. Iar universul meu s-a lărgit treptat, de pe la patru ani, de la casa boierească în care locuiam împreună cu un fost ceferist, participant la momentele eroice gen Bumbești-Livezeni și a căror poveste nu am reținut-o pentru că totul căzuse deja în derizoriu, iar acum regret că nu mi-am notat cuvintele lui.
Spectaculos însă mi s-a părut cum, la distanță de câțiva ani, acel mic univers s-a schimbat. Autorul cărÈ›ii a prins mandatari È™i cârciumi, garaje particulare È™i locuri virane, eu am descoperit cluburi muncitoreÈ™ti, prăvălii amărâte, clădiri dărăpănate… Asta până când peste toate astea a venit tăvălugul demolărilor È™i totul s-a transformat.
Merită să citiÈ›i cartea È™i dacă nu aÈ›i copilărit în mahalaua noastră. Merită È™i pentru că este o frescă mai amplă a României din anii ‘50, cartea fiind È™i o autobiografie a autorului purtat de cariera profesională, ca profesor È™i nu numai, prin toată È›ara. O să mă aÈ™ez È™i eu să-mi scriu amintirile, strict despre Bariera Vergului, să văd ce È™i cum îmi mai aduc aminte…