GoodMorning.RO

Ai aşa ceva lângă tine?!…

homeless — Thu, 15 Jul 2010 09:55:43 +0000

Dacă ai aşa ceva lângă tine, gândeşte-te că:
- ele sunt mai multe decât noi, aşa că poţi găsi oricând alta!
- ele chiar au nevoie de noi, deşi au învăţat cum să ascundă asta…
- ele fac toate chestiile astea nu pentru că aşa simt, ci pentru că aşa au fost învăţate! (Cu puţin efort, pot fi dezvăţate!)

Tips & tricks în publicitate

homeless — Thu, 15 Jul 2010 06:11:34 +0000

Ciudată alăturare de idei care nu poate să te lase indiferent:
“Ştiai că accesul în National Gallery of Art este gratuit? Cumpără albumul cu 15,99 lei!”

Colţ de Rai

homeless — Sun, 11 Jul 2010 08:44:27 +0000

Aproape că uitasem cum este la munte. Aşa cum ştiu eu la munte, adică până acolo unde ajungi cu maşina, până unde mai este apă caldă şi măcar un rest de net…
Cum e să stai să priveşti muntele, să ai montagnarzi cu tine care să ajungă acolo şi să-ţi povestească ce şi cum, ba chiar să-ţi aducă şi poze de pe creastă, iar tu să stai şi să găteşti, apoi să te îndopi cu păstrăv proaspăt!

Şcoala

homeless — Tue, 06 Jul 2010 08:51:11 +0000

Multe discuţii despre bacalaureat! Poate că, din punctul de vedere al celor care nu au trecut de el, procentul de promovabilitate e prea mic. Din punctul meu de vedere, e mult prea mare!
Ţinând cont de calitatea învăţământului românesc, cu excepţia anumitor licee care îşi mai păstrează decenţa, probabil că nici 30% din elevi nu ar lua „pe bune“ bacalaureatul.
Sunt de vină profesorii, elevii sau părinţii?
Este de vină statul care nu corelează performanţa profesorului cu veniturile acestuia. Este de vină ministerul care se joacă mereu cu programa. Este de vină profesorul, care adeseori consideră că are un job, nu o misiune. Este de vină părintele, care nu are timp să se ocupe de sistemul de valori al copilului. Şi, da, este de vină şi copilul, elevul, pentru că s-a născut acum!

Inundaţii…

homeless — Fri, 02 Jul 2010 16:35:43 +0000

La prima vedere, ne luptăm cu apa. Cum momentul e numai bun, politicienii se luptă între ei, încercând să-şi scoată ţapi ispăşitori adversarii politici. Ecologiştii se trezesc şi ei din adormire arătând cu deştul versanţii de pe care a fost tăiat şi ultimul copac. Şi lupta pare a fi cu lacomul capitalist. Ca să nu mai spun de lupta atât de dragă unora, descrisă de teorii ale conspiraţiei conform cărora „duşmanul“ şi-a pus pe noi paranormalii şi armamentul psihotronic pentru a experimenta potopul.
Din păcate, ne luptăm cu prostia…
Prostia celor care şi-au reconstruit casele fix acolo de unde au fost luate de ape şi la anterioarele viituri. Prostia celor care nu au protestat la tăierea pădurilor, ci au lucrat pe bani buni ca să taie pădurea din jurul satului lor. Prostia celor care nu pot gândi la ziua de mâine şi se mulţumesc să o înghită pe cea de azi.

Tabiet

homeless — Thu, 01 Jul 2010 06:49:19 +0000

Aradul este un oraş destul de plicticos, cu fete superbe şi oameni entuziaşti, oricât de paradoxală ar suna descrierea. Dacă ajungeţi pe acolo, pe strada Mihai Eminescu, mai sus de Librăria Corina (alt loc numai bun de vizitat dacă vă interesează astfel de proiecţii ale Cronicii Akaşe), o să găsiţi Cafeneaua Tabiet. Mi-am petrecut o zi întreagă acolo, aşteptând lansarea cărţii lui Oreste, şi în puţine alte locuri din ţară m-am simţit atât de bine. Dacă sunteţi amatori de fresh-uri de fructe, acolo o să găsiţi adevărate sucuri de fructe, nu făcături, cum se întâmplă, în care vi se pune în pahar suc din sticlă şi câteva picături de suc proaspăt. Dacă pentru voi mâncare înseamnă proteină de origine animală, sărată, încercaţi un şniţel. Nu vă speriaţi de preţuri, nu sunt scumpe, sunt uriaşe! )

Codul lui Oreste

homeless — Sun, 13 Jun 2010 05:38:24 +0000

Şi i-am spus cuiva: „Cartea asta va fi succesul BookFest, succesul verii“, iar cei peste 200 de cititori care au venit la lansare mi-au dat dreptate. „Atâtea vedete TV au scris cărţi şi n-au avut succes“, era argumentul omului. Argumentul meu a fost: „Corect, dar Oreste este o vedetă de la care te şi aştepţi să scrie o carte!“
În plus, esoterismul este la mare modă azi, iar cel care încearcă să ne aducă aminte că şi românii au şcolile lor esoterice, şi o face fără securisme şi semănătorisme, normal să aibă adeziunea publicului…

Omul de la Diverta a devenit mai bun :)

homeless — Fri, 04 Jun 2010 10:26:01 +0000

De două ori pe săptămână scot nişte printuri color la Diverta. Jos pălăria pentru băieţii care se ocupă de imprimante, dar, aşteptând să se termine operaţia am sesizat de multe ori cât de acre sunt colegele lor care vând bilete sau tipizate. Cât de acre erau! Nu-ţi dădeau nici o mână de ajutor - de altfel nici colegilor -, se uitau de sus, vorba aia, erau angajatele unei firme adevărate, dacă nu voiau nici nu-ţi răspundeau, nici vorbă de un sfat, de o privire omenească.
De când cu incapacitatea de plată, a lor sau a unei alte firme din grup, nu am fost foart atent, m-am trezit azi că sunt vesele, săritoare, dau sfaturi…
Falimentul să fie soluţia pentru buna-creştere?

Rahan…

homeless — Tue, 01 Jun 2010 16:33:12 +0000

Plin de nostalgie, azi mi-am luat primul număr din Rahan, reeditat de Adevărul.
Dacă alţi copii erau înnebuniţi după alte personaje de benzi desenate, eu îl plăceam pe Rahan. Aproape exclusiv pe el, ceea ce făcea din mine un copil uşor de mulţumit!
Îţi place un personaj, la zece ani sau la cincizeci, pentru că te poţi identifica oarecum cu el, te poţi suprapune imaginar peste ficţiune şi poţi trăi, în funcţie de imaginaţia ta, aventurile oferite în revistă, sau şi multe altele ale cărui erou eşti tu/el.
Iar cu Rahan este uşor să te identifici, pentru că el este mai inteligent, mai frumos, mai norocos, mai…
Poate din cauza cunoaşterii livreşti a unor epoci preistorice am ajuns geolog. Poate din cauza curiozităţii excesive a lui Rahan consider astăzi curiozitatea ca principala mea calitate. Poate că am desenat cândva una sau alta doar pentru că am început prin a reproduce planşele cu el. Şi, dacă mai sap, poate găsesc şi multe alte consecinţe… Gata, mă apuc să citesc - americanii, nu-i aşa, “citesc” benzile desenate!
Cei din generaţia mea trebuie să ştiţi ceva franceză, aşa că vă trimit direct la www.rahan.org

Proust, dar prost

homeless — Tue, 01 Jun 2010 05:49:33 +0000

Nu el, ci eu, care am pus pe grătar nişte dovlecei şi mi-am amintit nu de grătarele pline cu mici, ci de toţi cei împreună cu care am stat în jurul focului, indiferent ce ne făcea să salivăm… Şi n-a fost nevoie să muşc din madelenă (sau cum i-o spune brioşei în incipitul Timpului pierdut) ca să mi-i amintesc şi nici n-a fost nevoie de fum ca să lăcrimez…
De asta nu pot să vă ţin minte numele, poate că m-ar durea fiecare rostire a lor, de asta mă simt handicapat că nu vă pot uita chipurile, gesturile. Să trimiţi Lumină în trecut pentru a vindeca rănile poate fi o idee bună, dar să aveţi grijă să nu trimiteţi lumina tulbure a jarului pe care frigeţi ceva de mâncare…